CAPITOLUL 11: Spre un cadru legal mai bun și o mai bună implementare a acestuia

Cercetările efectuate de proiectul AGRI-EW au adunat opiniile și ideile diferitelor părți interesate din cinci state membre ale UE (Italia, Polonia, România, Slovenia, Spania) și două țări candidate (Serbia, Macedonia de Nord) cu privire la modul de creștere a participării forței de muncă în agricultura .

Părțile interesate din multe țări, în special reprezentanții lucrătorilor, doresc să își îmbunătățească cadrele legale naționale, cu o definiție mai precisă a dreptului la informare și consultare.

Unele dintre propunerile  pentru îmbunătățirea cadrului legal includ:

• extinderea domeniului de aplicare al dreptului la informare și consultare la o gamă mai largă de situații și decizii care pot afecta drepturile și interesele lucrătorilor, cum ar fi restructurarea, închiderea întreprinderilor, transferurile de afaceri și aplicarea noilor tehnologii;
• asigurarea unei mai mari transparențe și a unui acces mai bun la informațiile relevante pentru luarea deciziilor, prin definirea legală a unor mecanisme de comunicare eficiente și transparente și obligarea angajatorilor să furnizeze informații complete și în timp util cu privire la situația financiară, performanța și perspectivele companiilor;
• o protecție juridică mai puternică a reprezentanților lucrătorilor împotriva concedierilor abuzive,
•  diferite forme de stimulente pentru angajatori care sprijină participarea lucrătorilor (cum ar fi impozite mai mici sau contribuții pentru asigurările sociale obligatorii).

Îmbunătățirea cadrului legal este o problemă importantă în multe țări, dar nu se  poate rezolva problema de la sine. Legislația poate acorda doar anumite drepturi lucrătorilor, iar utilizarea lor depinde de inițiativa lucrătorilor și de atitudinea generală a angajatorilor.

Deși nu este de așteptat ca cadrul legal să poată gestiona toate specificitățile relațiilor de muncă din sectorul agricol, acest lucru ar putea fi realizat prin acorduri între partenerii sociali.

În acest fel, mecanismele de informare și consultare ar putea fi adaptate pentru a se potrivi mai bine cu caracterul sezonier al muncii în agricultură și predominanța fermelor mici, familiale. Încurajarea întâlnirilor, a schimbului de opinii și experiențe, precum și a formărilor comune ale partenerilor sociali ar putea fi un pas înainte în această direcție.

Mulți lucrători nu sunt suficient de familiarizați cu cadrul legal european și național și cu drepturile lor la informare și consultare. Prin urmare, ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a informa lucrătorii și reprezentanții acestora cu privire la aceste drepturi.

Acest lucru poate fi realizat de sindicate, dar și de organizațiile patronale și alte părți interesate. Astfel de activități pot include campanii de informare, materiale de orientare și instruire pentru lucrători și angajatori pentru a înțelege beneficiile participării lucrătorilor și cadrul legal.

Este deosebit de important să crească gradul de conștientizare a angajatorilor și a organizațiilor acestora cu privire la beneficiile reciproce ale participării lucrătorilor, deoarece dovezile, inclusiv cele colectate în cercetare, arată că aceasta poate duce la un mediu de lucru mai bun și mai productiv și poate crește rezistența companiei la diferite crize.

Promovarea generală a dialogului social ar putea fi, de asemenea, utilă pentru participarea lucrătorilor, mai ales dacă în contractele colective sunt incluse prevederi specifice privind informarea și consultarea.

Acordurile colective ar putea fi deosebit de utile în furnizarea unor dispoziții mai specifice și detaliate privind dreptul de acces la informațiile despre companie și confidențialitate, întrucât legislația națională nu este întotdeauna suficient de clară în acest sens.

Cazurile concrete de bune practici ar trebui documentate, schimbate între țări și promovate.

Trebuie crescută conștientizarea cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii, importanța tranziției ecologice și amploarea impactului acesteia asupra condițiilor de muncă în agricultură.

Muncitorii trebuie să fie consultați și implicați în deciziile legate de practicile agricole și strategiile de atenuare a schimbărilor climatice. Acest lucru poate fi realizat, printre altele, prin crearea de comitete comune de mediu la nivel de companie. Lucrătorii sau reprezentanții acestora pot fi, de asemenea, implicați în diferite discuții intelectuale sau în grupuri sau comitete de lucru specializate.

Participarea lucrătorilor ar beneficia, de asemenea,și  de faptul că lucrătorii vor primi mai multă pregătire și educație pentru a înțelege impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii și a tehnologiei și a practicilor agricole durabile.

Muncitorii ar trebui încurajați să propună și să implementeze soluții inovatoare pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a se adapta la schimbările climatice, deoarece aceștia pot juca un rol esențial în evaluarea impactului schimbărilor climatice asupra condițiilor de muncă și în identificarea măsurilor de îmbunătățire a acestora.

Sănătatea și securitatea în muncă este, de asemenea, un domeniu cu mult potențial de îmbunătățire care ar putea fi atins printr-o implicare mai puternică a lucrătorilor, în beneficiul ambelor părți. De exemplu, lucrătorii ar putea avea un rol activ în planificarea, implementarea și evaluarea tuturor activităților care vizează prevenirea riscurilor profesionale.

Angajatorii ar putea beneficia, de asemenea, de mai multe informații și consultări cu lucrătorii în chestiuni legate de eficiența muncii și managementul afacerii companiei, care în multe țări sunt rareori supuse unor astfel de proceduri.

Deși angajatorii își vor păstra în mod evident autoritatea în luarea deciziilor manageriale, o participare mai evidentă  a lucrătorilor poate produce efecte pozitive în procesele de luare a deciziilor corporative, aducând experiență de primă mână și idei proaspete.

Propunerile părților interesate din cinci state membre ale UE și din două țări candidate pentru îmbunătățirea cadrului legal și a practicilor de participare a lucrătorilor în agricultură din țările lor pot fi găsite în planurile naționale de acțiune din capitolul următor.