CAPITOLUL 3 : Cum funcționează aceasta în practică?
Participarea lucrătorilor poate fi mai mult sau mai puțin formală, poate implica reprezentanți ai lucrătorilor sau poate fi realizată direct, dar trebuie să fie un schimb semnificativ de informații și opinii cu privire la deciziile și politicile companiei.
Formele directe de participare a lucrătorilor includ întâlniri ale reprezentanților angajatorilor și ale lucrătorilor, comunicarea scrisă și diverse modalități informale de implicare a lucrătorilor în luarea deciziilor la nivel de companie.
Formele reprezentative de participare a lucrătorilor pot fi implementate fie prin reprezentanții lucrătorilor special aleși în acest scop, fie prin reprezentanții sindicatelor.
În companiile mici, pot fi aprobate metodele mai puțin formale și directe, în timp ce în companiile mai mari alegerea reprezentanților speciali ai lucrătorilor sau implementarea acestor proceduri prin reprezentanții sindicatelor este de obicei cea mai bună și mai eficientă metodă.
Procedurile de informare și consultare sunt cel mai adesea efectuate în formă scrisă. De asemenea, ar trebui să se bazeze pe informații de calitate și să fie programate corespunzător.
Conducerea ar trebui să ofere reprezentanților lucrătorilor informațiile necesare pentru o perspectivă obiectivă și corectă asupra rentabilității companiei și pentru a se angaja într-un dialog constructiv.
Informațiile ar trebui să fie complete, dar și prezentate într-un mod care să permită reprezentanților lucrătorilor să le înțeleagă și să le evalueze în mod corespunzător.
Consultările cu reprezentanții lucrătorilor ar trebui să aibă loc într-un timp rezonabil înainte de luarea deciziei, astfel încât acestora să li se ofere posibilitatea ca opinia lor să influențeze decizia finală.
Pentru a-și îndeplini rolul în procedurile de informare și consultare, reprezentanții lucrătorilor trebuie să aibă o comunicare regulată cu lucrătorii.
Aceasta include atât posibilitatea ca lucrătorii să fie informați și consultați în timpul procedurilor de informare și consultare, cât și comunicarea regulată cu lucrătorii, permițându-le să-și colecteze opiniile, nevoile și reclamațiile.
Reprezentanții lucrătorilor ar trebui, de asemenea, să aibă timp și resurse adecvate pentru a-și îndeplini funcția. Legislația națională din unele țări conține prevederi în acest sens, dar detaliile pot fi stabilite și prin acord cu angajatorul.
Reprezentanții lucrătorilor ar trebui să folosească orele de lucru plătite, să aibă acces la săli de ședințe, echipamente de comunicare și alte resurse necesare, precum și să aibă posibilitatea de a vizita diferite sedii ale companiei și să mențină contact regulat cu lucrătorii. De asemenea, ar trebui să aibă dreptul la concediu plătit de formare profesionlă.
