CAPITOLUL 7: Relațiile de muncă în agricultură
Sectorul agricol angajează aproximativ 10 milioane de lucrători în UE și reprezintă aproximativ 1,4% din PIB (2022). Mărimea sa relativă în PIB și ocuparea forței de muncă totală, precum și structura sectorului și a principalelor sale produse, variază între statele membre, dar este important din punct de vedere strategic pentru toate țările.
În ceea ce privește afacerile și condițiile de muncă, agricultura este un sector foarte divers, care include fermele familiale și companiile foarte mici, precum și marile companii naționale și multinaționale.
În majoritatea țărilor, există o dominație puternică a fermelor mici, familiale, care angajează doar membri ai familiei sau, în plus, doar un număr mic de lucrători sezonieri. Potrivit Eurostat, în 2016, nouă din zece lucrători agricoli din UE erau fie proprietari de ferme, fie membri ai familiilor lor.
Cu toate acestea, există și companii agricole mari în toate țările. Cadrul legal privind participarea lucrătorilor din majoritatea țărilor se aplică numai companiilor mai mari, care de obicei reprezintă doar o mică minoritate din totalul forței de muncă din agricultură.
Relațiile de muncă în agricultură se caracterizează printr-o pondere mare de condiții de muncă nesigure și chiar ilegale, în special pentru lucrătorii sezonieri și lucrătorii migranți care au o pondere semnificativă în angajarea acesteia.
Condițiile de lucru sunt foarte diverse, dar munca este adesea solicitantă din punct de vedere fizic și influențată de condițiile meteorologice, de condițiile sezoniere și de gradul de mecanizare.
Agricultura înregistrează mai multe accidente și îmbolnăviri la locul de muncă decât majoritatea celorlalte sectoare, datorită, printre altele, efortului fizic intens, utilizării de mașini și substanțe chimice și expunerii la elemente naturale.
În majoritatea țărilor, există sindicate și asociații patronale în sector și acestea sunt părți interesate cheie în participarea lucrătorilor. Există și diverse alte organizații, precum camere, asociații și cooperative, care reprezintă interesele producătorilor agricoli.
Datorită structurii sectorului și a condițiilor de angajare, agricultura are o rată scăzută de sindicalizare în comparație cu sectoarele industrial și de servicii.
