CAPITOLUL 9: Pactul Verde European și agricultura
Pactul Verde European, aprobat în 2020, este un set de inițiative politice menite să facă din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Acest lucru va necesita schimbări profunde și extinse în toate sectoarele societății și economiei, iar agricultura va fi printre sectoarele aflate în prima linie.
Strategia UE Farm to Fork(„De la fermă la furculiță“), aprobată tot în 2020, este una dintre strategiile cheie ale Acordului Verde European, cu scopul de a crea un sistem alimentar sustenabil din punct de vedere social, ecologic și economic, rezistent la orice viitoare criză.
În timp ce agricultura UE este singurul sistem major din lume care și-a redus emisiile de gaze cu efect de seră (cu 20% din 1990), ea rămâne unul dintre principalii factori ai schimbărilor climatice și a degradării mediului, responsabil pentru 10% din emisiile de gaze cu efect de seră în seră în Uniunea Europeana.
În același timp, muncitorii agricoli resimt deja direct consecințele instabilității hidrogeologice, degradării solului și eroziunii solului asupra condițiilor de muncă.
Schimbările climatice au crescut deja riscurile pentru sănătatea lucrătorilor, prin expunerea crescută la temperaturi extreme și poluarea aerului, risc crescut de epuizare termică, deshidratare și boli legate de căldură.
De asemenea, a dus la o nevoie crescută de flexibilitate și adaptabilitate, întrucât organizarea muncii și utilizarea tehnologiei trebuie să se adapteze rapid, crescând nevoia de pregătire suplimentară a lucrătorilor.
Agricultura este unul dintre sectoarele cu o pondere mare a așa-ziselor „locuri de muncă brune”, (brown jobs), adică locuri de muncă care se referă la activități foarte poluante și care necesită schimbări structurale semnificative pentru a deveni neutre din punct de vedere climatic.
Există, de asemenea, o proporție mare de locuri de muncă cu un nivel scăzut și mediu de complexitate, cu un conținut ridicat de rutină. Este foarte probabil ca acestea să fie afectate de automatizare (digitalizare), care de multe ori merge mână în mână cu tranziția verde.
Tranziția climatică, inclusiv adaptarea la schimbările climatice și crearea și punerea în aplicare a politicilor menite să le atenueze, ar trebui să fie echitabilă din punct de vedere social.
Aceasta înseamnă că UE și statele membre ar trebui să adopte măsuri și să ofere resurse financiare adecvate pentru a proteja lucrătorii ale căror locuri de muncă vor dispărea sau se vor schimba semnificativ în acest proces.
Fără astfel de măsuri, schimbările climatice și politicile climatice pot avea efecte distribuționale regresive puternice – cei deja cei mai vulnerabili, inclusiv lucrătorii cu locuri de muncă precare și cu salarii mici, ar putea plăti cel mai mare preț. Prin urmare, justiția socială a tranziției climatice necesită implicarea lucrătorilor în crearea și implementarea politicilor și măsurilor sale, inclusiv la nivelul companiilor individuale.
